Enjoy!
Am Dm
Pe-un covor de frunze în codrii bătrâni
G C E
Unde doina plânge după-a ei stăpâni
Un gorun se stinge trist şi obosit
Un izvor îl plânge, codrul l-a iubit
Refren:
Dm G C Am
Şi iar în liniştea ce ne-nconjoară
Dm E Am
Se-aprind pe creste focuri vii
Şi saltă dacii-n şei ca-ntâia oară
Gonind sălbatici spre a lor câmpii
Vântul lin adie şi mă-ncearcă-un gând
Dragostea de codri şi de-al meu pământ
Dacii-mine-nvie, ies din pieptul meu
Căci pe-a lor moşie vor trăi mereu
Refren.
Vino tu străbune, rupe lanţul greu,
Cântă iar izvoare pe pământul meu
Codrii toţi învie, iar gorunii cresc
Pe pământu-mi liber din izvor ceresc
Refren.