Enjoy!
Am Dm Pe-un covor de frunze în codrii bătrâni G C E Unde doina plânge după-a ei stăpâni Un gorun se stinge trist şi obosit Un izvor îl plânge, codrul l-a iubit Refren: Dm G C Am Şi iar în liniştea ce ne-nconjoară Dm E Am Se-aprind pe creste focuri vii Şi saltă dacii-n şei ca-ntâia oară Gonind sălbatici spre a lor câmpii Vântul lin adie şi mă-ncearcă-un gând Dragostea de codri şi de-al meu pământ Dacii-mine-nvie, ies din pieptul meu Căci pe-a lor moşie vor trăi mereu Refren. Vino tu străbune, rupe lanţul greu, Cântă iar izvoare pe pământul meu Codrii toţi învie, iar gorunii cresc Pe pământu-mi liber din izvor ceresc Refren.