Uniţi Salvăm Roşia Montană!!! 3

Foto credit Mihai Andrei 

Mai jos împărtăsesc cu voi alte şi alte motive şi argumente referitoare la Roşia Monată şi de ce acest proiect nu trebuie niciodată să fie acceptat în România!

Iată planurile RMGC, susţinute de unii reprezentanţi din Guvern în frunte cu domnul Toni Greblă:
Miruna Munteanu: Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) ar urma să primească practic puteri suverane asupra unui teritoriu românesc, încărcat nu numai de resurse, ci şi de istorie. Cât de mare e halca de ţară pe care suntem gata să o cedăm în vreme de pace nu ştim exact. Fiindcă firma canadiană va avea dreptul să reconfigureze oricând, după cum doreşte, perimetrul licenţei de exploatare.

Va putea expropria orice fel de terenuri şi imobile, inclusiv cu statut special, de la stat sau de la privaţi. Dar nu numai dreptul de proprietate va fi abolit, ci şi – mult mai grav – orice protecţie instituţională, inclusiv recursul la justiţie. Iată ce au trecut în proiectul de lege înţelepţii noştri guvernanţi: “In cazul în care un act sau o procedură de avizare a RMGC a fost anulată, autorităţile au obligaţia de a elibera, în maximum de 30 de zile, un act sau un aviz nou, care să-l înlocuiască pe cel anulat”.
Aşadar Statul se obligă să scurtcircuiteze prompt orice fel de decizie legală defavorabilă investitorului canadian. Scoţând, practic, Roşia Montană de sub jurisdicţia instanţelor româneşti!!!

Roşia Montană şi Noua Revoluţie Română

1. 1. O primă minciună fundamentală difuzată, în zilele acestea, în primul rând de politicieni, dar şi de presă în societatea românească sună aşa: “este vorba de un proiect controversat, în privinţa căruia părerea oamenilor este împărţită”. E o miciună comodă, fiindcă îi de-responsabilizează pe politicieni (mulţi dintre ei complici la acest cel-mai-mare-tun din istoria postrevoluţionară a României, ca şi la tentativa actuală de legalizare a furtului şi otrăvirii printr-un vot parlamentar) şi dă presei mainstream posibilitatea de a organiza acum (după ani întregi de cenzură absolută) aşa-zise dezbateri în care ridică mingi la fileu PR-iştilor (uneori deghizaţi în ‘specialişti’) ai companiei miniere.

Or, părerea oamenilor nu e împărţită; nici măcar cea a specialiştilor nu e. Avem poziţii clare exprimate de Academia Română, ASE Bucureşti, UBB Cluj, ICOMOS România, Ordinul Arhitecţilor, Institutul Geologic Român, Comisia prezidenţială pentru patrimoniuetc., toate concluzionând scurt şi net că acest proiect trebuie oprit. Însă presa mainstream a cenzurat constant aceste evaluări ştiinţifice şi instituţionale, aducând în prim-plan ‘specialiştii’ unor firme care se ocupă, de fapt, cu PR-ul, cum e deja celebra Oxford Policy Management.

Iar în ce-i priveşte pe oamenii ‘de rând’… după doi ani de Sanda Lungu şi alţii asemenea ei, după o campanie dură cu mită electorală, adus oamenii cu forţa la vot, mii de afişe şi bannere, presiune a autorităţilor locale şi, nu în ultimul rând, fraude în ziua scrutinului şi la urne, RMGC nu a reuşit nici măcar să obţină un rezultat valid din referendumul organizat în cele 35 de localităţi din Apuseni pe care firma credea a le controla.

Nu există nici o controversă reală. Pentru oricine face efortul de a studia câteva zile problema, de a citi atent câteva zeci de pagini de documentaţie mai mult sau mai puţin tehnico-juridică, faptele se arată în toată simplitatea lor.

1.2. Două alte minciuni, periculoase mai ales fiindcă au fost lansate direct şi oficial de către Victor Ponta, sunt următoarele:

1.2.1. Că Proiectul minier, în datele lui tehnice, ar fi altul decât cel de acum un an şi ceva. Oricine citeşte proiectul de lege vede că e vorba tocmai de nişte mici beneficii (2% la redevenţă, 5,7 % la participaţiei) cedate de către RMGC în schimbul legalizării de către stat a tuturor ilegalităţilor comise de firmă până acum; există chiar o zonă în care se spune explicit: România se angajează să NU solicite modificarea nici unui aspect economic, tehnic, legal al proiectului, să îl promoveze aşa cum este, declarându-l, însă, de interes naţional deosebit.

1.2.2. Că dacă nu duce la capăt proiectul, România va fi dată în judecată şi va plăti daune de 2 miliarde de dolari. Deja Moise Guran a explicat [în emisiunea Ora de business de ieri, 2 septembrie... din păcate, înregistrarea încă nu e disponibilă pe site] cât de ridicolă e această sumă-sperietoare. Dar şi mai important e să ne amintim o idee a lui Mihai Goţiu: nu avem, ca stat, nici o responsabilitate faţă de ‘pierderile’ companiei, câtă vreme ea nu s-a arătat capabilă să respecte legislaţia românească; nici un tribunal din lume nu ne va condamna la daune pentru aşa ceva; dimpotrivă, doar dacă actualul proiect de lege e aprobat de Parlament, România devine complet captivă şi va trebui sau să înghită furtul şi distrugerea până la capăt, sau să achite compensaţii financiare imense.
http://blog.activewatch.ro/rubrica-cetateanului-necenzurat/rosia-montana-si-noua-revolutie-romana/

Roşia Montană: propagandă murdară, aur curat

Nu ştiu dacă exploatarea aurului de la Roşia Montană va ghiftui zona cu cianuri sau nu. Nu ştiu dacă e mai bine ca acolo să investească o firmă străină, una românească sau chiar statul. Nu ştiu dacă e mai bine pentru ţară ca aurul să rămână în pământ sau să fie scos. Nu ştiu cât de mare poate fi profitul în afacerea Roşia Montană.

Văd însă, în fiecare zi, pe televiziuni şi prin ziare, cât de mare, înverşunată şi lipsită de scrupule este investiţia acestei firme, Gold Corporation, în propagandă. La ore de vârf, în care secunda de publicitate face cât o punguţă cu aur curat, sunt aduşi oameni mai mult sau mai puţin necăjiţi "din zonă" şi puşi să-şi plângă cât mai expresiv nefericirea pe ecran.

Mi-a rămas în minte o femeie între două vârste care lăcrimează comunicându-ne că nu are destul să pună copiilor pe masă, nu înainte de a recita că munceşte cu contract pe perioadă determinată la RMGC, care a angajat-o cu mărinimie, deşi nu s-a început nicio exploatare. Mesajul: dacă exploatarea ar începe, femeia, împreună cu alţi 450, ar avea contract pe perioadă nedeterminată şi bani să-şi îndestuleze copiii.

Astfel de "publicitate" nu mai vizează convingerea autorităţilor române să dea avizul, dar, asemenea propagandei politice, scoaterea în stradă a cetăţenilor care să manifesteze pentru începerea neîntârziată a exploatării la Roşia. Că golzii n-au obţinut deocamdată decât manifestaţii anti, ba chiar o adevărată mişcare civică împotriva proiectului, ar merita o analiză separată.

Nu sunt în măsură să trag o concluzie economică sau ecologică în legătură cu Roşia Montană. Pot, în schimb, să trag una logică: când cineva cheltuieşte aur cu tona, ani de zile, pentru a te convinge public că vrea să-ţi facă un mare bine, ţie, nu lui, mai mult ca sigur te aşteaptă un rău pe măsură.
Cristian Tudor Popescu

Surse Aici 

Guvernul Gold Corpotation
Propadandă murdară, aur curat
RM Noua Revoluţie Română

În al doilea rând, aş vrea să vă vobesc de emisunea lui Mihai Gâdea Sinteza Zilei din data de 02.09.2013. Un specatcol gortesc, cu pretenţie de dezbatere serioasă. Deşi atenţie, la emisune au fost invitaţi 2 jurnalişti, total neavizaţi să participe la această "dezbatere" Şi un singur om în tabăra Contra RMGC, în persoana dl Remus Cernea, Pe Adrian Ursu nu îl mai punem la socoteală, el a făcut 180 de grade între tabere  pe durata întregii emisiuni. Invitaţii emisiunii nu sunt nici pe departe cei mai în măsură să repezinte cele două tabere, în afară de domnul prof. dr. Ioan Piso.

Îmi pare rău că am ajuns să vorbesc astfel despre A3, dar se pare că v-aţi dat arama pe faţă de data asta. Antena 3, aţi ajuns şi voi să fiţi cumpăraţi de RMGC! În prima zi de proteste, când au fost peste 5000 de oameni, la ora de maximă audienţă nu aţi vorbit nimic. Chiar credeam că mai sunteţi SINGURA televiziune liberă din România !
Şi nu domnule Gădea, nu a fost nimic spectaculos la emisiunea dvs, eventual, a fost senzaţională nesimţirea cu care aţi dat pe post reclama RMGC în fiecare pauză publicitară. Halal imparţialitate.

Aşadar, invitaţii emisunii au fost:
În tabăra Contra: dl Deputat Remus Cernea, Adrian Ursu şi prin videochat: preşedintele Fundaţiei culturale Roşia Montană, prof. dr. Ioan Piso
În tabăra Pentru exploatare: reprezentantul RMGC în România, în persoana cetăţeanului Dragoş Tănase, Mugur Ciuvică, ca de obicei, s-a târât în mocirlă şi penibil şi cetăţeanul Cristian Albu, lider al minerilor de la exploatarea Roşia Montană. Mai târziu li s-a alăturat (mi-e greu să îi spun doamnă) cetăţeana vândută, Sanda Lungu.

Am si eu următoarele nelămuriri/păreri sunţinute şi se alţii:

1.  A3, de ce nu l-aţi invitat pe fondatorul Asociaţiei Alburnus Maior, care a iniţiat şi coordonează Campania Salvaţi Roşia Montană??

O dezbatere impune ascultarea tuturor punctelor de vedere. Deci, nu se poate vorbi de o dezbatere sau confruntare!

1.1.  Ce caută Sanda Lungu în platou?? Ea e vândută în totalitate la RMGC! Individa cu croşetatul ciorapilor stă la Marriot cănd vine la Bucureşti şi se zvoneste ca proprietatea ei valorează cam 200.000 euro.Transportul este asigurat de o masină VW

Să nu mai vină în faţa unei ţări să pozeze în victimă! Dacă vroia un job îl găsea demult în alte oraşe, nu o ţine nimeni la Roşia Montană!!

Să bea ea cu familia ei apă purificată de RMGC, asta dacă o să fie purificată vreodată...

2. Individul CRistian Albu să nu se mai plângă că rămâne fără loc de muncă, a primit destui bani de la RMGC încât să trăiască bine liniştit mulţi ani. Să nu mai ameninţe cu mineriade şi cu greva foamei... Ruşine!!

3. Iar cetăţeanul director RMGC a uitat să mai amintească de beneficiile pe care RMGC le-ar primii din partea statului român, atribuţii pe care nici o firmă de exploatare nu le mai are într-un stat de drept.
Le puteţi citi mai jos.

http://rosiamontana.org/20-de-atribu-ii-excep-ionale-pe-care-rmgc-le-dobande-te-ca-urmare-a-legii-distrugerii-ro-iei-montane

4. Să ne dai adresa domnule Ciuvică, să punem mâna de la mână să îţi facem cadou un lanţişor de aur. Nu mai veniţi în faţa ţării cu amintiri din copilărie: că în Roşia Montană e plictiseală, etc. Nu credeţi că sunteţi un pic penibil?? Am si eu o nelămurire, dvs în calitate de ce aţi fost invitat în platou? De specialist, de inginer, de Preşedinte de ONG...??

Emisunea o puteţi urmări aici
http://www.youtube.com/watch?v=MQDY17GVq4g
Oricum nu pierdeţi prea multe.

 Şi încă o informaţie de la un localnic RM cu capul pe umeri: "Toţi cei care vor să lucreze, lucrează. Toţi cei care se dau amărâţi şi săraci vor totul "mură'n gură", nu sunt în stare nici să ţină o vacă, vezi Doamne să aibă totuşi ce mânca..."

Aici câteva informaţii pe care ar trebui să le ştiţi despre stimabilul Cristian Albu

"Nu aveţi niciun drept să ne lăsaţi fără locuri de muncă, într-o zonă în care mineritul este ocupaţia tradiţională de mii de ani! Vrem locuri de muncă în minerit şi suntem mai aproape că niciodată de a le avea. Toţi oamenii cu bună credinţă ar trebui să fie alături de noi.
NOI, cei din Sindicatul Viitorul Mineritului, SUSŢINEM PROIECTUL DE LA ROŞIA MONTANĂ şi SPERĂM că el să demareze cât mai repede."-- 
Aceasta este scrisoarea dechisă adresată europarlamentarului Renate Weber (partea cu "oameni de bună credinţă" îmi face silă, este curat limbaj preluat de la mineriade)
Dar să vedem cine este de fapt CRISTIAN ALBU, "luceafarul aurului", liderul de SINDICAT care apără locurile de muncă ale "ortacilor". Şi să se demonstreze încă o dată că RMGC "construieşte" tot, de la sindicate făcute la comandă, ONG-uri subordonate, la reclame contrafăcute, la vizite ale comisiilor UNESCO ale parlamentarilor, la legi speciale şi parlamentari "aleşi" cu ajutorul manipulării media şi a oamenilor MINŢIŢI din acea zonă..poate că minerii din Roşia Montană ar trebui să se întrebe dacă Cristian Albu îi reprezinta pe ei sau pe RMGC (asta nu este conflict de interese?...sau manipulare)
http://www.kurtyan.org/MOF/MOF4/2008/mof4_2008_1976.pdf


O emisune mai ok am putut urmări pe Realitatea tv la Realitatea la Raport  sau Vocile Străzii

Citiţi şi câţi bani e băgat RMGC în presa românească AICI

Iată nişte videoclipuri cu stimabila Sanda Lungu

https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=Z-HCjgqEDuI

Pagină pentru Olimpicii Români!

Avem vesti bune!

De curând avem o pagină nouă dedicată tinerilor elevi, studentţi şi cercetători români câştigători ai olimpiadelor şi concursurilor internaţionale!
Această pagină promovează tinerii olimpici români, adevăratele valori ale României!
Dorim să îi facem cât mai cunoscuţi pe aceşti tineri geniali, care prin aportul lor intelectual reuşesc să schimbe lumea, tineri care aduc un plus de valoare colosal imaginii României la nivel internaţional.
Tinerii pe care îi promovăm participă la concursuri internaţionale din sfera educaţională, sfera dezbaterilor academice si sfera sportivă.
Like şi Share !!


Pagina o găsiţi aici
https://www.facebook.com/TineriiRomaniOlimpiciInternationali

Prima dată pe Iezer Păpuşa -- Iunie 2012

Ehe.. dragi munţomani, în sfârşit mi-am găsit timp pentru a posta despre tura pe Iezer pe care am făcut-o anul trecut în iunie împreună cu Marius, Emilian şi Stângă.

Doi ani de aşteptări se termină victorios cu o tură "Pentru cei Puternici" de 12 ore pe creasta Masivului Iezer-Păpuşa, unde am marcat cu brio Vărfurile: Grădişteanu 2148, Păpuşa 2391, Spintecătura Păpuşii 2294, Ţambura 2255, Frăcea 2242, Bătrâna 2341, Roşu 2469, Iezerul Mare 2462. O tură faină, o tură "To be remembered"
Aşadar...Plecăm din Sfântu pe la 04-AM ca să avem timp să ajungem la Cabana Voina cel tarziu la 7-7 jumate. Dar, înainte să plecăm, la RomPetrol aflăm că Emilian nu a adus cortul de 4 pers. pt. a putea dormii pe creastă. Ne conformăm, pornim la drum. Seara, odată ajunşi la refugiu, la ce vant bătea, ne dăm seama că oricum nu era o alegere foarte bună să dormim în creastă.

Piatra Craiului si satul Magura

Trecem prin culoarul Rucăr-Bran şi ne oprim 10 minute să admirăm Craiul.

 Continuăm frumos pe serpentine şi intrăm în jud. Argeş, apoi Câmpulung şi lacul de acumulare Râuşor. Oprim la baraj, mulţumim cerurilor că avem maşină şi drum asfaltat şi nu trebuie să înconjurăm lacul cum am făcut acum 2 ani în Bucegi (vezi lacul Bolboci).

Ajungem la Cabana Voina pe la ora 07 şi din motivele pur tehnice explicate mai sus decidem că nu putem înnopta pe creastă şi trebuie să facem toată creasta Iezerului până la înserare şi să ajungem şi la Refugiul Salvamont ca să dormim acolo.

Zis şi făcut. Pornim pe banda Albastră spre Cabana Cuca. Cel putin 29 de grade, soarele începe să ardă, renunţăm la tricouri. A fost senin până am ajuns pe Vărful Bătrâna. Vreme cum rar prinzi pe Iezer vara. Continuăm pe marcajul de creastă marcat cu banda Roşie, marcat cel putin teoretic :))...practic, mai răruţ.

Planurile noastre pe ziua de azi.

Urcăm tot mai mult spre Păpuşa, găsim câţiva cai pe la Şaua Grădişteanu care păşteau indiferenţi de prezenţa noastră gălăgioasă. Găsim şi un ciobănaş care ne recomandă un izvor cu apă bună. Ne oprim 2 minute pentru hidratare.

Ne oprim pe Grădişteanu să ne imortalizăm cu Craiul şi Bucegii care ne flancau la Est. Stau şi analizez un pic Craiul şi încerc să îmi dau seama unde e punctul panoramic de la Ref. Diana, pentru a-mi da seama de unde mă uitam acum 2 ani spre Iezer cu acea dorinţă arzătoare "trebuie să ajung şi acolo". 

Piatra Craiului

În spatele meu, Vârful Păpuşa, cu cei 2391 metrii ai săi

În dreptul Vârfului Păpuşa privim cu îngrijorare spre Roşu şi Iezerul Mare care ne aşteptau pe cealaltă parte a muntelui, dar cu un zambet larg la aparatul de fotografiat, să nu bată la ochi că suntem deja obosiţi.

Spintecătura Păpuşii e porţiunea cea mai antrenantă din tot masivul. Aceasta porţiune seamănă foarte mult cu relieful din Retezat. 

Spintecătura Păpuşii şi crestele Făgăraşilor

Urcuşul mai ales ne scoate un pic din morţi, stau şi mă gândesc...nu era rau nici dacă urcam acum pe "La Lanţuri", dar lăsăm acest gând pentru iarnă.

Urcăm înapoi în creastă şi zburdăm pe Ţambura, Frăcea. Eu mă îndepărtez de baieţi cu 50-60 de metrii şi ..guess what..sunt întâmpinat de vreo 7 câini care îşi apărau cu stoicism avutul mioritic ameninţându-mi mie gambele. Fuck..ce-i de făcut? Să mă aşez, să mă rostogolesc? Nu, asta se face când iei foc. Îmi pun beţele de trekking aproape de picioare şi mă întorc spre băieţi ca să continuăm într-un format mai compact spre Bătrâna.

Panorama Varful Iezerul Mare si Varful Rosu

De la Şleul Bătrânei putem admira crestele Făgăraşilor care ne ispiteau să coborâm Iezerul şi să pornim spre Moldoveanu, dar asta poate într-o altă tură :D

Ajungem pe Vârful Bătrâna, dar nu ne dăm seama de asta şi în nebunia noastră avem impresia că am ajuns pe Vf. Roşu..ne mai facem şi poze ca să fim penibili până la capăt :)) Nu durează mult până să ne trezim la realitate (altitudine, aer un pic mai rarefiat, soare puternic...toate se acumulează) şi pornim mai departe.

Bucuria nu tine mult, nu e varful Rosu

O alta poartă spre Lacul Boarcăşu şi spre ţinutul Făgăraşilor 

Înaintăm spre Vf. Piscanu, urmând apoi să ne oprim pt ultima pauză înainte să atacăm Vârful Rosu. Ne oprim undeva langă Vf. Piscanu şi facem repede repejor câteva poze cu vârfurile semeţe care păreau acum doar la o aruncatură de băţ faţă de azi dimineaţă.

(stg) Varful Iezerul Mare si Varful Rosu

Şi iată-ne ajunşi întregi şi nevătămaţi la cei 2469 de metrii ai acestui colos carpatin.

Iezerul Mare e ultimul vârf pe care trebuie să îl atingem, până să ajungem şi acolo ne pozăm cu cei doi Iezeri..Mare şi Mic ca apoi să continuăm pe partea vestică a vârfului I. M, urmând să cotim apoi la stânga spre pisc.

Iezerul Mare (stg) si Iezerul Mic (dr)

 Am ajuns într-un punct perpendicular cu vârful şi stăm 2-3 minute să ne decidem care dintre cele 2 marcaje e vârful Iezer. Momentul de dubiu se datorează în special lipsei marcajelor corespunzătoare care nu trebuiau să lipsească de pe creastă "spre Vf. Iezer"...sau ceva de genu.

Într-un final ne dîm seama de adevăratul vârf şi cu un ultim boost de energie urcăm pe Iezerul Mare

 Misiune îndeplinita..la ora 7 şi 36 PM, după aproximativ 12 ore de mers, vârful cel mai important al turei a fost atins de către munţomanii sângheorgheni.
În ciuda faptului că bătea vântul foarte puternic, stăm şi ne bucurăm de panorama absolut superbă pe care ţi-o oferă Iezerul Mare: creasta Făgăraşilor la Vest de munte, Bucegii şi Piatra Craiului la Est, totul învelit intr-un vuiet ameţitor, semn că ne aflam într-un loc aparte, pe vărful unui colos înconjurat de alşi coloşi frumoşi ai Carpaţilor. Carpatii trezesc în noi de fiecare dată trăiri intense, indiferent de oboseală, frig sau ploaie.

Iezerul Mic

Singura mea dezamăgire a fost "indicatorul" găsit pe vârf.. mai exact 3-4 beţe care trebuiau chipurile să ateste că acolo este Vf. Iezerul Mare, un vârf de peste 2400 de metrii din lanţul Merdionalilor. Nu era nimic, nici indicator, plăcuţă, nimic. Doar 4 bete înfipte în pământ înconjurate de nişte bolovani, "da, dragi turişti, acesta e unul dintre cele mai importante vârfuri din Romania, mulţumim, la revedere!"

Facem tradiţionalele poze, ne filmăm, îi salutăm pe cei de acasă care nu au putut să ne însoţească.

Măria Sa, Iezerul şi noi trei, mititei, ne grăbim spre Ref. Iezer unde speram să găsim un pic de căldură şi locuri libere.

Iezerul Mare

Coborâm apoi spre Refugiul şi lacul Iezer. 

A 2-a zi pornim pe marcatorul cu punct Albastru spre Cabana Voina. Ne aştepta drum lung, eu având nişte probleme gastrice care m-au lăsat fără puteri. Beau cu încredere din apa de munte şi mă înzdrăvenesc spre sfârşitul drumului.

Ne aşteaptă drum lung până la Voina, dar mai lenevim 5 minute ca să ne bucurăm de peisajul cu care ne trezea Iezerul, mai rar aşa ceva!

Continuăm alene prin împaraţia jenpenilor care umplea valea Iezerului Mare până la marginea pădurii, intrăm într-un final în pădure. Mergem, mergem pe traseu cu punct Albastru. Drumul e mai lung decăt ne imaginam, ajungem la un fel de stradă de bolovani în munţi care cobora undeva de lângă pârâul Bătrâna până în apropiere de poalele muntelui, traversăm pârâul, trecem peste poduri, podeţe. Ne îmbătăm cu mirosul de friptură al celor care se relaxau şi se distrau într-un mod total diferit de al nostru, cei care coboram tocmai din creasta muntelui. Ne întâmpină la un moment dat niste bătrânei care ne întrebă dacă suntem obosiţi şi ne dau o piersică să ne îndulcim, o mănânc doar eu, mulţumesc camarazilor mei de drum care au ţinut cont de faptul că eram deshidratat şi nu îmi strica un fruct.

Ajungem la Voina, ne schimbăm şi ..Hai acasă!

Iezerul ne-a răsfăţat cu vreme bună şi cu un drum lung şi antrenant. Până la turele următoare să aveţi parte de o primavară frumoasă şi ture faine pt.toţi munţomanii!

Voie bună, munţomani!

Maia Morgenstern despre Roşia Montană...

“Un om valorează mai mult decât aurul pe care îl poartă. La fel şi o țară”

De urmărit, de reflectat, de acţionat! 

Un videoclip cutremurător cu o extraordinară fiinţă umană, a noastră, Maia Morgenstern!

Adevărul despre Roşia Montană, nu despre aurul său.

"Poftiţi domnilor, tot aurul meu! Mai lăsaţi-ne în pace!! "

GO HOME, RMGC!!! 

La Mulţi Ani, Nicu Alifantis!

Azi sărbătorim ziua de naştere a unei legende vii a folk-ului românesc, e brăilean, are o voce inconfundabilă, iar melodiile "Piaţa Romană, nr 9", "Ce bine că eşti", "Emoţie de toamnă", "Ploaie în luna lui Marte" şi multe altele sunt prezente şi vor rămâne mereu în sufletul nostru.

Nu putem decât să îţi urăm mulţi, mulţi ani fericiţi, Maestre! Să ne încânţi mulţi ani de acum înainte!!

23 de primăveri

Melodia asta faină e un bun motiv să îmi cânt cu voi cele 23 de primăveri împlinite duminică, pe 6.

Enjoy!



Dacă mergi pe o cărare
Cu rucsacul în spinare,
Înseamnă că eşti,
Om al muntelui şi iubeşti!

Noaptea sub cerul înstelat
La foc să stai,
Să te simţi cu adevărat
Om al muntelui.

De ajungi prin văi şi creste
O s-auzi acea poveste,
Despre omul muntelui
Ce umbla prin văi hai-hui.

Dimineaţa să te trezeşti
Uşor s-auzi susurul apelor,
Tu eşti om al muntelui!

Om al muntelui
om al muntelui
om al muntelui!!

Voie bună, Munţomani!

Vârful Moldoveanu Septembrie 2011

Aşa pe la jumătatea sesiunii te trăzneşte brusc un dor de munte, zic eu că veni vremea să mai postez ceva despre hobby-ul meu de suflet. Iată aici ultima tură importantă la care am luat parte cu gaşca mea de munţomani sângheorgheni, si anume trei zile super-duper pe creasta Făgăraşului
Să nu mă înjuraţi, postarea o să fie cam lungă. Enjoy!

Traseu: Braşov -- Ucea Mare -- Victoria -- stânga spre valea Viştei --Vf. Viştea Mare -- Vf. Moldoveanu --Vf. Viştea Mare -- Şaua Ozanelor-- Vf. Uscioara-- Şaua Podragului -- cabana Podragu -- valea Podragului -- Victoria --Braşov

and away we go!!

Să începem cu începutul, ne-am adunat noi fain frumos la punctul de plecare spre valea Viştei. (asta după un drum de aprox 10 km până acolo).
Şi am pornit încrezători cu gândul că până la înserare vom ajunge până pe creastă, ...da' de unde atâta bucurie? Valea e deosebit de frumoasă, cu "peizaje" faine, trecători (buşteni) peste pârâu şi un adevărat traseu off-road până la poalele crestei. Până să ajungem la ultima sursă de apă, unii s-au riscat să bea din diferite izvoare care mai de care mai ispititoare, lucru care a şi facut victime printre noi.(unul dintre colegi s-a pomenit cu o diaree de toată frumuseţea) Aşa că recomand (novicilor) care nu-s tari de stomac să se gândească de 2 ori înainte, nu-i de glumă cu diareea pe munte, îi mai şi păgubiţi pe coechipieri de înjurături şi v-aţi şi f.... stricat :D tura pe munte.

                            

Am ajuns înainte de apus pe un deal sub creastă, unde am şi campat. Ne-am recompensat cu vin fiert şi cântări şi glume bune. Şi vorba unui preten munţoman, Tuti, "nu-i tura completă dacă nu tragi o c*c*re pe munte"
A doua zi dimineaţa am pornit spre creastă şi Vf.Vistea Mare şi Moldoveanu. Vremea ne-a încurajat cu "go team!", asta până aproape de creastă, când odată ajunşi, valea Viştei s-a umplut de nori şi ceaţă. Tot răul spre bine, cu ajutorul ceţii am putut să vedem jos în vale un exemplu de fenomen Gloria.

Portia Vistei, ca o intrare spre o alta lume

Noi am zăbovit un pic la Portiţa Viştei până să ne pornim iar la drum. 

latura estică a Vf. Moldoveanu 

În spate, Vf. Vistea Mare.
unde găsiţi şi căpriori negri..

                                                                           

 Multe peisaje faine de admirat şi de imortalizat pe partea estică(Vf. Gălbenele şi Gălăşescu) şi vestică (Vf. Tărâţa, Podragu şi Arpaşu Mic) a celor 2 vârfuri.

Vedere spre Portita Vistei si Valea Sâmbetei

 Au ajuns şi ardeleni pe Moldoveanu

Pe Varful Moldoveanu

Spre Iezer şi Crai

de pe Vf. Vistea spre Vf. Moldoveanu

 O poză pe Viştea Mare care să facă toţi banii!  

Pe varful Vistea Mare

pe Varful Moldoveanu

Mai facem câteva poze şi mai dăm nişte telefoane cu "salutări de pe acoperişul României" până să ne întoarcem pe Vf. Viştea Mare. Porţiunea de traseu dintre Viştea şi Moldoveanu e una un pic diferită de specificul crestei, Spintecătura Moldoveanului e asemănătoare cu creasta Craiului. Lucru care nu putea decât să mă bucure, un pic de "acţiune" în sfârşit.

 view of Arpaşu Mic, Podragu and Buteanu

În jur de ora 15-16 coborâm fain de pe Viştea Mare (lungă coborâre ce-i drept) până la Podragu ne aştepta un drum cam de 4 ore. Ne îndreptăm spre Vf. Uscioara şi Şaua Ozanelor.

Spre Vf. Podragu

Îl lăsăm pe Moldoveanu în spate până la următoarea tură. De ceva vreme ne apucasem de cântat, în gând, fiecare după cum putea, pe porţiunea asta pusesem pe repeat "o ceresc părinte, îndurare! fă mai cald ca să nu îngheţăm". Trecem de Şaua Ozanelor şi ne oprim să admirăm căldarea Podul Giurgiului. Facem câteva poze şi pornim spre Şaua Podragului, în zare avem Vf. Tărâţa şi Podragu

Vârful Tărâţa

Aproape de înserare ajungem şi noi la Cabana Podragu, unde repede punem corturile ca mai apoi să ne liniştim la o vorbă şi la o ciorbă bună în cabană. Lucrul cel mai amuzant şi totodată cel care te făcea să tresari la fiecare zgomot pe care îl auzeai pe lângă cort erau cei 10 măgari ai cabanei. Nu vreau să îmi mai aduc aminte că aproape am îngheţat în cortul de vară al colegului, total nepotrivit altitudini de 2150m şi la frigul de septembrie din masivul Făgăraş. Dar bine că am răs mult la prestaţile celor 2 Don Juani: Lefty şi Dorvi care or făcut "ravajii" în inima cabanierei Cati, cea di piesti Prut (cred).

A treia zi ne trezim devreme deoarece ne aşteptă drum lung (mai lung decât îmi imaginam). Am mai facut câteva poze cu lacul Podrăgel şi cu creasta Vf. Tărâţa şi Podragu care te ispitea la o tura până la Vf. Negoiu.
Pe drum vremea ne-a întors dosul şi ne-a băgat o ceaţă până la Cabana Turnuri, unde l-am gasit pe cabanier bine drojdit, bolborosea ceva cu "tea anyone?"  :))

Cabana Turnuri

ceata pe valea Podragului 

Drum lung până să coborâm de pe munte. (ajungeam mai repede dacă mergeam pe creastă), dar fetiţele astea fără cojones s-au speriat de vreme. Şi am ales să mergem pe vale. Am dat la un moment dat nas în nas cu una bucată Capră Neagră care, probabil, s-a speriat de vocea mea cristalină şi de mocile noastre  nebarbierite, spre deosebire de caprele din Crai care mai stăteau şi la poze.:))) (cine ştie cunoaşte).

Găsim şi noi indicatorul "până în Victoria mai aveţi de parcurs kilometri buni" Au fost mai mulţi, nu-i bai, înjurăturile începuseră încă de la cab. Podragu când am văzut unde cabanierii aruncă gunoiul.
Salamandra de pe traseul de întoarcere a fost mai simpatică decat răhăţeii şi urmele de urs care le-am văzut pe drum. Adunăm şi o pungă cu pet-uri şi gunoaie pt. Let's Do It Romania, că deh, aşa e frumos, să strângem mizeria în spiritul LDIR.

 Mare greşeală am facut să mă gândesc că ar fi bine să mă aşez pt. poza de sfârşit, l-am invocat pe Sf. Petru în 8 limbi şi cumva cumva mi-am flexat genunchi. Staţi liniştiţi, febra a ţinut doar 3 zile. 

Rezervatia Zona Umeda Mandra

Şi una veselă, aşa de sfârşit, din categoria umorului neoş românesc.

La sfârşitul celor 3 zile petrecute pe creasta Făgăraşului am reuşit să urcăm cu succes acoperişul României. Mulţumesc munţomanilor: Diana, Ana, Laura, Suzanne, Irina, Dorvi, Lefty, Bebe, Remi, Marius şi Jordan pt. clipele faine de pe munte!
Ne-am bucurat de vreme bună şi de un drum lung şi antrenant. Până la turele următoare vă urez noroc în sesiune pt cei care au şi ture faine pt. restul munţomanilor!

Voie bună, munţomani!