Prima dată pe Iezer Păpuşa -- Iunie 2012

Ehe.. dragi munţomani, în sfârşit mi-am găsit timp pentru a posta despre tura pe Iezer pe care am făcut-o anul trecut în iunie împreună cu Marius, Emilian şi Stângă.

Doi ani de aşteptări se termină victorios cu o tură "Pentru cei Puternici" de 12 ore pe creasta Masivului Iezer-Păpuşa, unde am marcat cu brio Vărfurile: Grădişteanu 2148, Păpuşa 2391, Spintecătura Păpuşii 2294, Ţambura 2255, Frăcea 2242, Bătrâna 2341, Roşu 2469, Iezerul Mare 2462. O tură faină, o tură "To be remembered"
Aşadar...Plecăm din Sfântu pe la 04-AM ca să avem timp să ajungem la Cabana Voina cel tarziu la 7-7 jumate. Dar, înainte să plecăm, la RomPetrol aflăm că Emilian nu a adus cortul de 4 pers. pt. a putea dormii pe creastă. Ne conformăm, pornim la drum. Seara, odată ajunşi la refugiu, la ce vant bătea, ne dăm seama că oricum nu era o alegere foarte bună să dormim în creastă.

Piatra Craiului si satul Magura

Trecem prin culoarul Rucăr-Bran şi ne oprim 10 minute să admirăm Craiul.

 Continuăm frumos pe serpentine şi intrăm în jud. Argeş, apoi Câmpulung şi lacul de acumulare Râuşor. Oprim la baraj, mulţumim cerurilor că avem maşină şi drum asfaltat şi nu trebuie să înconjurăm lacul cum am făcut acum 2 ani în Bucegi (vezi lacul Bolboci).

Ajungem la Cabana Voina pe la ora 07 şi din motivele pur tehnice explicate mai sus decidem că nu putem înnopta pe creastă şi trebuie să facem toată creasta Iezerului până la înserare şi să ajungem şi la Refugiul Salvamont ca să dormim acolo.

Zis şi făcut. Pornim pe banda Albastră spre Cabana Cuca. Cel putin 29 de grade, soarele începe să ardă, renunţăm la tricouri. A fost senin până am ajuns pe Vărful Bătrâna. Vreme cum rar prinzi pe Iezer vara. Continuăm pe marcajul de creastă marcat cu banda Roşie, marcat cel putin teoretic :))...practic, mai răruţ.

Planurile noastre pe ziua de azi.

Urcăm tot mai mult spre Păpuşa, găsim câţiva cai pe la Şaua Grădişteanu care păşteau indiferenţi de prezenţa noastră gălăgioasă. Găsim şi un ciobănaş care ne recomandă un izvor cu apă bună. Ne oprim 2 minute pentru hidratare.

Ne oprim pe Grădişteanu să ne imortalizăm cu Craiul şi Bucegii care ne flancau la Est. Stau şi analizez un pic Craiul şi încerc să îmi dau seama unde e punctul panoramic de la Ref. Diana, pentru a-mi da seama de unde mă uitam acum 2 ani spre Iezer cu acea dorinţă arzătoare "trebuie să ajung şi acolo". 

Piatra Craiului

În spatele meu, Vârful Păpuşa, cu cei 2391 metrii ai săi

În dreptul Vârfului Păpuşa privim cu îngrijorare spre Roşu şi Iezerul Mare care ne aşteptau pe cealaltă parte a muntelui, dar cu un zambet larg la aparatul de fotografiat, să nu bată la ochi că suntem deja obosiţi.

Spintecătura Păpuşii e porţiunea cea mai antrenantă din tot masivul. Aceasta porţiune seamănă foarte mult cu relieful din Retezat. 

Spintecătura Păpuşii şi crestele Făgăraşilor

Urcuşul mai ales ne scoate un pic din morţi, stau şi mă gândesc...nu era rau nici dacă urcam acum pe "La Lanţuri", dar lăsăm acest gând pentru iarnă.

Urcăm înapoi în creastă şi zburdăm pe Ţambura, Frăcea. Eu mă îndepărtez de baieţi cu 50-60 de metrii şi ..guess what..sunt întâmpinat de vreo 7 câini care îşi apărau cu stoicism avutul mioritic ameninţându-mi mie gambele. Fuck..ce-i de făcut? Să mă aşez, să mă rostogolesc? Nu, asta se face când iei foc. Îmi pun beţele de trekking aproape de picioare şi mă întorc spre băieţi ca să continuăm într-un format mai compact spre Bătrâna.

Panorama Varful Iezerul Mare si Varful Rosu

De la Şleul Bătrânei putem admira crestele Făgăraşilor care ne ispiteau să coborâm Iezerul şi să pornim spre Moldoveanu, dar asta poate într-o altă tură :D

Ajungem pe Vârful Bătrâna, dar nu ne dăm seama de asta şi în nebunia noastră avem impresia că am ajuns pe Vf. Roşu..ne mai facem şi poze ca să fim penibili până la capăt :)) Nu durează mult până să ne trezim la realitate (altitudine, aer un pic mai rarefiat, soare puternic...toate se acumulează) şi pornim mai departe.

Bucuria nu tine mult, nu e varful Rosu

O alta poartă spre Lacul Boarcăşu şi spre ţinutul Făgăraşilor 

Înaintăm spre Vf. Piscanu, urmând apoi să ne oprim pt ultima pauză înainte să atacăm Vârful Rosu. Ne oprim undeva langă Vf. Piscanu şi facem repede repejor câteva poze cu vârfurile semeţe care păreau acum doar la o aruncatură de băţ faţă de azi dimineaţă.

(stg) Varful Iezerul Mare si Varful Rosu

Şi iată-ne ajunşi întregi şi nevătămaţi la cei 2469 de metrii ai acestui colos carpatin.

Iezerul Mare e ultimul vârf pe care trebuie să îl atingem, până să ajungem şi acolo ne pozăm cu cei doi Iezeri..Mare şi Mic ca apoi să continuăm pe partea vestică a vârfului I. M, urmând să cotim apoi la stânga spre pisc.

Iezerul Mare (stg) si Iezerul Mic (dr)

 Am ajuns într-un punct perpendicular cu vârful şi stăm 2-3 minute să ne decidem care dintre cele 2 marcaje e vârful Iezer. Momentul de dubiu se datorează în special lipsei marcajelor corespunzătoare care nu trebuiau să lipsească de pe creastă "spre Vf. Iezer"...sau ceva de genu.

Într-un final ne dîm seama de adevăratul vârf şi cu un ultim boost de energie urcăm pe Iezerul Mare

 Misiune îndeplinita..la ora 7 şi 36 PM, după aproximativ 12 ore de mers, vârful cel mai important al turei a fost atins de către munţomanii sângheorgheni.
În ciuda faptului că bătea vântul foarte puternic, stăm şi ne bucurăm de panorama absolut superbă pe care ţi-o oferă Iezerul Mare: creasta Făgăraşilor la Vest de munte, Bucegii şi Piatra Craiului la Est, totul învelit intr-un vuiet ameţitor, semn că ne aflam într-un loc aparte, pe vărful unui colos înconjurat de alşi coloşi frumoşi ai Carpaţilor. Carpatii trezesc în noi de fiecare dată trăiri intense, indiferent de oboseală, frig sau ploaie.

Iezerul Mic

Singura mea dezamăgire a fost "indicatorul" găsit pe vârf.. mai exact 3-4 beţe care trebuiau chipurile să ateste că acolo este Vf. Iezerul Mare, un vârf de peste 2400 de metrii din lanţul Merdionalilor. Nu era nimic, nici indicator, plăcuţă, nimic. Doar 4 bete înfipte în pământ înconjurate de nişte bolovani, "da, dragi turişti, acesta e unul dintre cele mai importante vârfuri din Romania, mulţumim, la revedere!"

Facem tradiţionalele poze, ne filmăm, îi salutăm pe cei de acasă care nu au putut să ne însoţească.

Măria Sa, Iezerul şi noi trei, mititei, ne grăbim spre Ref. Iezer unde speram să găsim un pic de căldură şi locuri libere.

Iezerul Mare

Coborâm apoi spre Refugiul şi lacul Iezer. 

A 2-a zi pornim pe marcatorul cu punct Albastru spre Cabana Voina. Ne aştepta drum lung, eu având nişte probleme gastrice care m-au lăsat fără puteri. Beau cu încredere din apa de munte şi mă înzdrăvenesc spre sfârşitul drumului.

Ne aşteaptă drum lung până la Voina, dar mai lenevim 5 minute ca să ne bucurăm de peisajul cu care ne trezea Iezerul, mai rar aşa ceva!

Continuăm alene prin împaraţia jenpenilor care umplea valea Iezerului Mare până la marginea pădurii, intrăm într-un final în pădure. Mergem, mergem pe traseu cu punct Albastru. Drumul e mai lung decăt ne imaginam, ajungem la un fel de stradă de bolovani în munţi care cobora undeva de lângă pârâul Bătrâna până în apropiere de poalele muntelui, traversăm pârâul, trecem peste poduri, podeţe. Ne îmbătăm cu mirosul de friptură al celor care se relaxau şi se distrau într-un mod total diferit de al nostru, cei care coboram tocmai din creasta muntelui. Ne întâmpină la un moment dat niste bătrânei care ne întrebă dacă suntem obosiţi şi ne dau o piersică să ne îndulcim, o mănânc doar eu, mulţumesc camarazilor mei de drum care au ţinut cont de faptul că eram deshidratat şi nu îmi strica un fruct.

Ajungem la Voina, ne schimbăm şi ..Hai acasă!

Iezerul ne-a răsfăţat cu vreme bună şi cu un drum lung şi antrenant. Până la turele următoare să aveţi parte de o primavară frumoasă şi ture faine pt.toţi munţomanii!

Voie bună, munţomani!